proze de dupa-amiaza

desi mi-am imaginat adesea cum sau ce as putea sa scriu despre iarna, gandurile mi s-au parut mult prea inconsistente pentru a le asterne pe hartie. Poate si pentru ca iarna in sine e un anotimp care nu persista, care "se topeste" sau "se incheaga" mai degraba in suflet. Dintre povestile mele aproape lipsite de importanta si falsificate de trecerea timpului:

1. Gerul - intotdeauna in ajunul Craciunului, cand grabeam pasul, cu mama si tata, pe strada inzapezita, de sus de pe deal (deasupra orasului) si mi se-aprindeau obrajii de la frigul ala. Imi amintesc ca ne intorceam de la nasi (pe care-i colindam cu "O ce veste minunata"), care locuiau tot in "dambul rotund" dar mai sus, aproape de padure. Era deja intuneric si mama imi arata constelatiile, tata calca apasat si sub bocancii lui scartaia omatul. Eu mergeam in fata lor, grabita sa vad daca a ajuns Mosul si pe la noi. Parintii in ritmul lor mai molcom sau mai degrba constant. Vorbeam intruna, mama imi mai aranja caciula si imi spunea sa privesc spre oras (la poalele dealului, suficient ca sa-mi dau importanta si sa ma simt deasupra lumii), era frumos, asa acoperit de zapada. Cand treceam prin fata casei Sucilor, vedeam sclipiri de globuri, la etaj - pe-acolo trecuse deja Mosul. Agitata, treceam rapid si de casa vecinului Bortolos si intram in curte, cautind urmele mosului. Se intampla sa ma intampine vreun caine - Lady sau Rex (eternele nume ale cainilor nostri din trecut) si nu desluseam decat urmele lor prin zapada, oricum nu era timp de pierdut, o luam la goana pe deal si loveam cu piciorul in usa de lemn a casei, sa ma auda bunicii si sa deschida mai repede. Tasneam pe langa bunica si dintr-o data, in holul mare, un brad imens, saracacios impodobit si cu mirosul ala de iarna, eternele noastre globuri pe care nu intelegeam cum de Mosul le regasea si le folosea in fiecare an (noi nu obisnuiam sa impodobim bradul, Mosul il aducea gata pregatit). Ce bucurie! Desi un pic mi-era ciuda ca altii aveau brazi mai frumos impodobiti - de exemplu, nasii mei - aveau globuri cu sclipici sau cu zorzoane, clopotei care chiar sunau si-i incercam pe toti cand mergeam la colindat, beteala mai groasa si bogata, bomboane pline, cu jeleu, si nici nu pareau fascinati de toate astea, ci inghesuiau bradul intr-un dormitor in care nu ni se dadea voie sa zabovim prea mult (poate ca sa nu mancam toate bomboanele, ma gandeam). Mie-mi placea sa ne vada toata lumea bradul, mai ales ca, desi saracacios impodobit, avea cetini bogate si era urias, pana la tavan, ocupa tot holul. Uneori, in zilele de dupa Craciun, incercam sa-l fac mai frumos si pregateam lanturi din hartie sau decupam staniol colorat, din colectia bunicului - si ce staniol frumos avea, de toate culorile - evident, nu-mi ieseau podoabele si staniolul sfarsea mototolit in palma si transformat in mici globulete. Resturile de staniol erau inghesuite in felinarele de plastic, galbene, verzi si mov, care-mi pareau cumva desprinse din povesti si care se imputinau cu fiecare an. Din betele mai taiam pentru serbare - de obicei eram "zana iernii", mama-mi tapa o rochie alba, complicata operatiune, si o impodobea cu beteala argintie. Nu-mi placea sa fiu iarna, dar cel putin "sclipeam". Cred ca de-atunci am ramas cu drag de sclipici. Peste catva timp am avut si-o bluzita mov cu sclipici, preferata mea, si cateva ghemuri de fir argintiu, din care nu indrazneam sa rup, le pastram inghesuite in dulap si din cand in cand le priveam si imi imaginam la ce le-as fi putut folosi. Trebuia sa ma grabesc sa maninc bomboanele din brad, caci tata le halea pe toate si lasa ambalajele bine stranse, asta spre ciuda verisorilor pofticiosi. Cat despre cadouri, nu ma entuziasmau prea tare: primeam in fiecare an "tzitzo nodrag" (un fel de colanti tricotati, erau la moda si aveam de toate culorile), bluze pe gat (stramte la gat, nu-mi placeau, mai erau si albe si se jegoseau imediat), portocale, banane pe care mama le punea la copt pe dulap, ciocolata "Matka" din care mancam "cu taraita", carti (povesti din colectia aia in format mare, cu poze), intotdeauna discuri cu muzica clasica si jucarele pe care le-am uitat, de obicei animale de cauciuc. Sau soldatei. Urmau zile pline, cu multi oaspeti langa brad, la masa de pe care nu lipseau slanina cu ceapa, ghiveciul facut de bunica, untura, in anii buni si sangeretele sau pateul, tuica si pentru noi, copiii, laptele acru si budincile betive. Nu-mi placeau deloc. Dupa mesele festive, zaboveam pe langa brad, mai chemam cainii in hol, spre spaima bunicii ("iesi, potaie!"), care se temea sa nu doboare bradul. In ultimele zile ale bradului, obisnuiam sa-i rup acele si sa-mi miros degetele, ultimele senzatii de iarna, inainte ca gradina sa redevina verde :)

2. fara zapezile scartaitoare sub pasii mei grabiti, locul iernii a fost luat de colinda "cerul si pamantul". Foarte frumoasa. Incep s-o ascult de prin noiembrie, pana de craciun. Apoi Ducala ma colinda cu ale sale si accent morosenesc (anul asta, prin telefon, dar tot frumos) si redescopar emotiile copilariei, ale prieteniilor de mai tarziu si ma bucur sa regasesc "normalitatea" si in agitatia zilnica a ultimilor ani. Cred ca de-asta ma mai apuca ascultatul de colinde si vara (mai si dansam pe ele). Anul asta, cred ca dalV s-a bucurat mult de zapezi (chiar si Dambovita a inghetat), nu-i asa? :)

3. zapada - o asociez cu "inima atat de alba" sau cu norii vazuti de sus, din avion. Nu prea mai scartaie sub talpile cam subtiri ale cizmelor (banuiesc ca scartaitul avea de-a face si cu bocancii "clujana" :) ).

4. zilele trecute am fost la cluj si-a nins cu fulgi mijlocii, nu foarte aposi dar sidefati si plati (vai doamne, ce descrieri penibile), care s-au culcusit pe trotuare si ma simteam ca-ntr-un basm, toata strada arunca sclipiri (a observat si Mihai, cu care am mers pana in statie).

5. si tot la cluj a fost "clubul de lectura", de care mi-era dor - aceeasi atmosfera "de studentie": inflacarata si ironica, totusi calda si prieteni de demult - un pic rusine ca nu l-am recunoscut imediat pe Mircea T. (cred c-au trecut multi ani de cand nu-l vazusem si il stiam cu plete), care mi-a daruit primul buchetel de ghiocei de anul acesta si mi-a spus ca a citit cateva insemnari de pe blogul meu. Multumesc, Mircea! din nou, senzatia ca anotimpurile mele exista intr-un altfel de timp :) (a venit primavara, asta vreau sa zic :) )

6. si o poveste emotionanta, la care m-am gandit toata ziua: o regasire :) - doi piloti din al doilea razboi mondial, care pe atunci au avut o confruntare directa, s-au revazut astazi. Iata si povestea lor. I-am vazut si la TV, doi mosulici simpatici, bucurosi de intalnire si de faptul ca soarta i-a tinut in viata, de atunci si pana la revedere.

(cam asa intreba bunica daca aveam sau nu "ziarul de azi". Un alt cuvant care mi-a ramas drag: "scumpete").

astazi, ca sa incep in ton de jurnal, fiind in concediu de boala, am tras chiulul de la ce m-a sfatuit doctorul ("sa stati doar in casa toata saptamana"- sesizati adresarea? Nu mai sunt un tzanc, da?! si apoi "iar daca e nevoie sa iesiti pentru cateva minute, neaparat cu ceva la gat si cu capul acoperit").

Ei bine, n-am rezistat tentatiei. E drept ca zilele trecute am fost atat de slabita incat am zacut, la propriu, in patul pe care ajungi sa-l urasti cand te imbolnavesti, fiindca te inghite, devine un fel de prelungire slinoasa a ta, o propteala care iti promite, cu jumatate de voce, vindecarea. Toate celelalte obiecte ajung sa graviteze in jurul patului: o punga doldora de medicamente, apa, ceaiuri etc etc etc. Si cea mai mare tentatie - lumea din fereastra, norii, soarele, promisiunea unui parc colorat si cald si mai bun decat orice medicament.

Asa ca, azi "am comis-o" (cred ca expresia asta o am de cand cu bucurestiul), n-am fost prea ascultatoare si am iesit la plimbare, asa, pe la pranz, cu pretextul ca trebuie sa fac o supa si am de cumparat alea si alea. Pretextul era doar pentru neascultare si se rostea in gand. Supa chiar am facut-o, ca altfel muream de foame.

Si, inainte de piata, am zacut vreo ora in parc, pe-o banca, Era soare, o toamna incantatoare, auriul cald care ma zapaceste, o atmosfera asa de linistita. M-am gandit ca orasul asta nu e foarte urat, totusi. Ca o pauza de-asta imi da o incredibila stare de bine. Io eram singura cu caciula si fular si muream de cald, curgea apa pe mine, de la tample spre ceafa si pe spate, si am mai comis-o o data, am renuntat la caciula si fular si am pornit asa spre casa. Pe drum, o tanti cersea si i-am dat un leu si m-a intrebat, cu o privire curioasa: "esti cumva la liceu?" am zis "nu" si-am disparut repede in piata, ca n-aveam chef sa spun cati ani am, cu ce ma ocup, ce caut la pranz in oras etc. Dar ma enerveaza uneori ca am moaca asta de tzanc, tocmai pe cand mi se dadea iluzia ca am crescut mare ;) Oare o sa fiu vreodata altfel? Varsta mea reala cred ca e de vreo 20, ca parca nu mai am nebunia de la 18 ani si nici infantilismul de la 19 :). Si peste cateva zile ar trebui sa sarbatoresc, nici n-am apucat sa ma gandesc ce cadou sa-mi fac.

Si da, cred ca de-asta ma opreste lumea pe strada (acum cateva zile, mai multe, cred, o babuta m-a intrebat: "nu va suparati, ce zi e astazi?", era marti sau poate joi si i-am raspuns si mi-a zambit, fericita). De-asta, ca-i observ, uneori caut sa deslusesc dincolo de zambetele sau incrancenarile lor, le inventez un trecut si un viitor apropiat, le si spun, in soapta, povestea (si nu stiu cum se face, dar unii chiar o aud si simt nevoia sa-mi raspunda. Foarte ciudat).

Cat despre tantari, in ultimele seri am stat cu urechile ciulite, mi se parea ca aud zumzete de tantari, noroc ca mi-a mai functionat creierul si-am deslusit ca zgomotul acela e de la motociclistii vitezomani din cartier, care se-ntrec, noapte de noapte (ce sa mai faca tantarii pe frigul asta, saracii). Chiar acum un tantar pe strada :) tocmai ce-a trecut :)

Bine, restul gandurilor le pastrez pentru mine. Noapte buna.

treceam in fuga prin suvoiul murdar din piata romana, cand, pe la ASE, numai ce zaresc un lungan cu fluturasi in palme, privindu-ma neincrezator (si nu neaparat agresiv, cum o fac alti "vanzatori" de reclame), ezita o secunda si-mi intinde biletul. De obicei refuz, insa ezitarea lui m-a facut curioasa.
Si, pentru ca nu era un cos de gunoi chiar in drum, ah, lene - sa nu ma obosesc sa depasesc 2 impiedicati ca sa ajung la stalpul cu pricina, imi spun "hai sa citesc biletul".
Si iata:

"Buna, daca vrei sa ne plimbam prin parc sau sa mergem la un film, la un muzeu, la restaurant, la mine acasa sau ce propui tu cauta-ma la telefon...... sau pe messneger id..... Intelectual, 23 de ani, 180 inaltime si 74 kg. Locuiresc singur in zona Titan si caut prietena. Nu ai ce pierde daca ne intalnim, nu vei regreta nicio clipa, nici o secunda alaturi de mine.
PS: daca nu vrei nu rupe biletul, da-l la o alta fata care vrea".

Da... a fost nunta la castel si-am petrecut, chiar daca vijelia ne-a udat pana la piele, hainele s-au uscat pe noi cand trupa Hara ne-a trecut pe regim de zbenguiala, apoi Ducala a cantat de-ale codrului si, cel mai si cel mai misto, am dormit in minunata mansarda a castelului (da, da, nu va fie ciuda, alea doua ferestre gotice, de sub arcade):

(sursa imaginii: ieseanul.ro)

si cum rataceam pe stradute (chiar pe strada Toamnei, fosnind, sub incaltarile usoare, cateva frunze galbene), numai ce trec pe langa un gard acoperit de plante, prin care deslusesc doua siluete, la masa, la taclale. O senzatie cunoscuta, parca: imaginea unei familii, la masa, in gradina. Si asta mi-a desteptat cateva amintiri si mi-a starnit curiozitatea. Eram la intersectia cu strada Bocsa si dupa gardul acela verde nu era decat o casa aproape parasita, parca nepotrivita cu taclalele cele in tihna. Asa ca, exact ca un neinitiat in ale bucurestilor, am luat coltul, frumos, pe langa gard si am intins nasul inauntru: si-am vazut o minunata gradina, crescuta dupa voia anotimpurilor, o terasa ca-n visul meu cu "gradina lui Ion". Dar fix asa, va jur! Cei de la masuta din coltul gradinii ma priveau intrebator, ma simteam in fata unei "comori" care nu mi se cuvenea, dar ce descoperire! Fericita, am pornit mai departe si am promis c-am sa revin.
Mansardieni, aveti chef de-o iesire La Metoc (caci asa se numeste mica "mea" gradina cu smochini)?